sâmbătă, 9 mai 2009

Cristea Teodora VI A

“Al doilea razboi mondial”…De cate ori nu am auzit aceste cuvinte…Nu stiu si nici nu am cum sa stiu exact ca a fost atunci…Nici nu stiu daca vreau, dar trebuie. Am auzit ca a fost ingrozitor, a fost cea mai terifianta poveste de ucidere in masa a unui popor a carui singura vina a fost ca s-a nascut evreu.
“Holocaust”! Ce este asta? Ei bine, nici asta nu stiu prea bine…Intai sa ma uit intr-un dictionar. Este “o jertfa adusa zeilor, in care animalul sacrificat era ars in intregime”. Da, dar noi suntem oameni, nu animale.
Povestea incepe aici, in anul 1939, in Polonia, cand mii de evrei au fost alungati din casele lor si trimisi in ghetouri. Ghetourile erau niste cartiere unde evreii erau obligati sa traiasca inghesuiti din motive rasiale. Cel putin asa spune istoria.
Un personaj demonic: Hitler. Supranumit conducator absolut („Führer”), liderul miscarii naziste in Germania, creierul diabolic a ceea ce s-a chemat “exterminarea tuturor evreilor” din Europa si nu numai. A facut lucruri inumane, lucruri care l-au infiorat, probabil, chiar si pe Satana.
In opinia mea, acest conducator al Germaniei nu poate fi numit om. Am vazut multe filme cu acest personaj negativ, am vizionat documentare si am citit carti. Ingrozitor! I s-a atarnat o eticheta de gat si i s-a spus AntiCristul, adica “impotriva lui Cristos”. Cred ca prea putin. Ma gandesc cu groaza ca oricare din noi, oricare din natiunile acestui pamant ar fi putut fi in locul poporului evreu. Ce s-ar intampla daca intr-o zi se va naste un monstru cu chip de om si ar extermina poporul roman. Sau oricare altul...Pentru simplul motiv ca te-ai nascut roman. Este ca si cum cineva ar ucide toti oamenii care au ochii caprui sau ochii albastri...
Nu-mi gasesc cuvintele...Ceea ce scrie istoria despre Holocaust ma lasa muta de durere, muta de intristare...Cum e posibil ca in secolul XX, cand avem pretentia ca civilizatia ne caracterizeaza si ne invaluie, sa se intample asa ceva? Cum de s-a permis? Cred ca Dumnezeu a adormit pur si simplu in acei ani, ai celui de-al doilea razboi mondial. Altfel, nu-mi explic.
Marturii ale oamenilor batrani exista si acum. Cei care erau copii pe atunci, dar care traind acele momente, le-au marcat viata si, poate, si viitorul. Oameni, tineri, femei, batrani, copii, fara exceptie, au fost tarati in lagare, au fost gazati, li s-au luat tot si au fost ucisi. Nu voi intelege niciodata de ce. Si nici ei nu au inteles si, probabil, nu vom intelege nici de acum incolo.
Se spune ca mama lui Hitler era bolnava de cancer, iar doctorul care a tratat-o era evreu. Acel doctor a vrut sa o salveze. Numai ca descoperirea vaccinului administrat nu garanta supravietuirea femeii. Mama lui Hitler a fost un fel de cobai. Femeia a murit in urma tratamentului atragand ura lui Hitler impotriva evreilor. De fapt, acesta ar fi si adevaratul motiv pentru care Hitler a facut ce a facut.
Totusi, consider ca nici un motiv pe lumea asta nu este suficient de puternic pentru a face asemenea atrocitati. A fost inuman.
Si mai cred ca o parte din vina ne apartine. Noi, toti ceilalti, nu trebuia sa permitem sa se intample acest Holocaust. Si nimeni pe lumea asta nu are dreptul de a reteza nici macar o singura viata. Pentru ca viata e cel mai pretios lucru ce-l avem. Si tocmai, fiindca nu e decat una singura, trebuie sa avem grija de ea. Si mai trebuie sa avem grija de noi insine. Sa nu permitem nimanui sa ne faca vreun rau si sa ne aparam intre noi.
Numai asa putem afirma ca pacea in lume e cel mai frumos lucru de pe Pamant.

Un comentariu: