Concurs "Holocaustul - o pata pe obrazul umanitatii"

Concurs "Holocaustul - o pata pe obrazul umanitatii"

Pe data de 06.11.2010 a avut loc un concurs cu tema « Holocaustul, o lacrimă pe obrazul umanităţii », concurs interşcolar, organizatori fiind prof. Ovidiu Florea si Gina Alcea de la Sc.Nr.41 si Sorin Langu de la Sc. Nr.26. Concursul a constat intr-o testare cu intrebari din tematica Holocaustului european si romanesc, pe baza unei bibliografii cunoscute si studiate. Ambii elevi prezenţi de la şcoala noastră, Popa Andrei şi Mocanu Cătălina, au obţinut premiul al III-lea.

9 octombrie 2010 -cea mai buna lucrare

din pacate nu am reusit sa o postez in pozitia normala

9 octombrie 2010

Comemorarea zilei de 9 octombrie a constat in mici prezentari facute la toate clasele, si intr-un concurs la clasele a 7-a de desene inspirate de Holocaust. Desenele au fost evaluate de prof.Sorin Langu, d.p.d.v. istoric, si prof. Nicoleta Sorcaru, d.p.d.v. artistic. Primele 10 desene le prezentam aici.

Comemorarea Holocaustului 2

In ceea ce urmeaza va prezint continutul comunicarii din 11.10.2010.

Mijloacele audio-video în predarea Holocaustului

De prof.dr.Sorin Langu

Se ştie că orice mijloc de invăţământ are limitele sale, nu se potriveşte la orice lecţie sau temă. Mijloacele audio-video au o plajă mare de aplicabilitate, dar cât de mult se potrivesc ele cu tematica Holocaustului ? A arăta un film, o imagine, a auzi un discurs al unei personalităţi este foarte uşor pentru profesor, dar noi trebuie să stabilim momentul cel mai potrivit, iar selecţia materialului să fie foarte riguroasă. Dacă arătăm imagini prea dure, secvenţe prea sângeroase, riscăm să producem elevilor traume, şi chiar să-i îndepărtăm de Holocaust. Aşadar efectul poate fi invers.

Există printre profesori mai multe opinii despre folosirea mijloacelor audio-video în tematica Holocaustului: unii spun că nu este indicată din cauza durităţii subiectului, alţii optează pentru o utilizare parţială şi doar la vârste mari, iar alţii pentru folosirea parţială la orice vârstă.

Din punctul meu de vedere optez pentru ultima variantă, dar cu amendamentul trebuie vizionate dinainte toate documentarele şi filmele artistice; apoi se vor selecţiona secvenţele în funcţie de mai mulţi factori: vârsta elevilor, cantitatea de cunoştinţe a elevilor despre Holocaust, gradul de implicare a ţării (comunităţii) respective în Holocaust.

Prima limitare, de vârstă, e uşor de respectat: la elevii de 7-11 ani imaginile sunt mai mult pentru fixarea informaţiei, un miting hitlerist, o scenă din viaţa cotidiană evreiască, o secvenţă de război etc., la elevii de 12-18 ani putem arăta imagini din ghetouri, scene din lagărele de concetrare (triajul, viaţa din lagăr etc.), imagini care pot constitui puncte de plecare pentru alte discuţii; la elevii de peste 18 ani restricţiile nu mai sunt colective ci individuale.

În funcţie de gradul de informare al elevilor putem identifica câteva etape: la primele informări despre Holocaust imaginile (statice sau dinamice) vor fi puţine şi cu un grad mare de generalitate, pe măsură ce înaintăm în subiect şi trecem de la general la individual şi imaginile devin mult mai personalizate, eventual cu nume pentru a uşura empatia dintre elevi şi cei care au suferit.

A treia limitare este necesară în anumite circumstanţe. Dacă suntem într-o comunitate cu accente antisemite sau cu trecut antisemit apropierea de subiect se face cu multa precauţie, iar rolul imaginilor va fi preponderent nu cognitiv ci social, de a apropia „subiectul” de „obiect”, de a dezvolta abilităţi sociale ca toleranţă, înţelegere etc.

Una din cele mai spinoase provocări in sala de clasa este cea a vinei. „Cine este de vină ?” este una din cele mai dese întrebări ale elevilor, iar imaginile contribuie în a formularea unor răspunsuri generale de tipul „tot poporul german”, „toţi soldaţii români”, „toţi intelectualii maghiari” etc. Elevii tind să vadă viaţa si istoria în alb şi negru, ei atribuie rapid vinovăţii şi merite, iar imaginile sunt deformatoare pentru că impresionează, au putere mare de a sensibiliza şi determină judecăţi apriori, şi doar pe baza imaginilor.

Predarea Holocaustului nu trebuie privită doar din direcţie istorică, pentru că istoria tinde de multe ori să izoleze „obiectul” discuţiei punându-l într-un clopot de sticlă pentru a fi privit. Ori noi avem nevoie de participarea elevilor, de empatia lor, de aceea o bună abordare ar fi prin intermediul educaţiei civice. Dezbateri despre drepturile omului, despre prejudecăţi, toleranţă şi şovinism, despre grupuri sociale, majoritate şi minoritate, regimuri politice şi caracteristicile lor etc. pot avea punctul de plecare, sau doar componente din tematica Holocaustului.

Comemorarea Holocaustului

Pe data de 11 octombrie 2010 s-a desfasurat la Colegiul "C.Negri" manifestarea "Comemorarea Holocaustului", manifestare la care am participat printre altii si eu, prof. dr.Sorin Langu. Pentru o fidela relatare a ceea ce s-a discutat va prezint articolul aparut in cotidianul "Viata libera" din 13.10.2010 sub semnatura inspectorului de specialitate prof.Ghita Nazare.

Comemorarea Holocaustului

Holocaustul se înscrie în seria marilor drame ale omenirii, alături de cruciada copiilor, victimele inchiziţiei, gulagul comunist, drama armenilor.

Comemorarea Holocaustului reprezintă un moment de tragică aducere aminte a ororilor pe care, din păcate, omul a putut să le facă asupra omului. Holocaustul a însemnat o decizie care a privit un popor, oriunde s-ar fi aflat: a fi născut evreu echivala cu o condamnare la moarte.

Datele reci ale statisticii consemnează în jur de şase milioane de victime, dintre care un milion şi jumătate de copii.

În memoria victimelor Holocaustului, Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Galaţi a iniţiat şi organizat un amplu ciclu de manifestări educative, de aducere aminte, spre a nu se mai repeta, cu participarea elevilor şi a cadrelor didactice.

Astfel, în perioada 7-13 octombrie, în toate unităţile de învăţământ din judeţ, în coordonarea profesorilor de istorie, au avut loc evocări, simpozioane, sesiuni de comunicări şi referate, dezbateri, colocvii, expoziţii, audiţii, vizionări de filme etc. în memoria victimelor Holocaustului.

Un moment semnificativ în seria acestor manifestări l-a reprezentat Simpozionul „Holocaustul - o dramă în istoria omenirii”, organizat de ISJ, în colaborare cu Universitatea „Dunărea de Jos”, Biblioteca „V.A. Urechia” şi Muzeul de Istorie, găzduit de Colegiul Naţional „Costache Negri”, pe 11 octombrie 2010.

În prezenţa unei audienţe numeroase, formată din elevi, studenţi şi profesori de istorie, din municipiu şi judeţ, domnul Abraham Devy, singurul supravieţuitor din Galaţi al Holocaustului, a evocat momentele dramatice pe care le-a trăit, copil fiind, pe drumul deportării şi în viaţa de lagăr de la Halcineţ, din Ucraina.

De asemenea, au fost receptate cu interes comunicările susţinute de reputaţi specialişti şi buni cunoscători ai fenomenului Holocaustului: prof. dr. Gheorghe Felea, consilier superior în MECTS („Iudaism şi antisemitism în istorie”), lector univ. dr. Artur Tuluş („Controversele Holocaustului”) şi lector univ. dr. Constantin Ardeleanu („Masacrul de la Galaţi - 1859”), ambii de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Dunărea de Jos”, Delia Pohrib, muzeograf la Muzeul de Istorie („Holocaustul comunist din Basarabia”), Silvia Matei, şef de secţie la Biblioteca „V. A. Urechia” („Tema Holocaustului în istoriografia românească şi universală”), prof. Monica Popa, de la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Tecuci („Modalităţi de abordare a temei Holocaustului în demersul didactic”) şi prof. Sorin Langu, de la Şcoala „Ion Creangă” Galaţi („Folosirea mijloacelor didactice în predarea Holocaustului”).

Participanţii la Simpozion au privit în tăcere consistenta şi emoţionanta expoziţie de fotografii ilustrând aspecte din traseul deportării şi din viaţa de lagăr a milioane de evrei, organizată de gazde în holul Colegiului Naţional „Costache Negri”.

Profesor Gh. Nazare (inspector şcolar)

Observatii legate de predare

Dupa predarea unui an intreg a optionalului “Istoria evreilor.Holocaustul”, in contextul seminarului de la Yad Vashem, se impun cateva observatii.

Abordarea a fost lejera, fara a incerca impunerea unor anumitor continuturi, fara a-i stresa pe elevi cu note etc. Evaluarea a fost diversificata, incluzand portofolii, referate, concursuri organizate in clasa etc.

Dincolo de continutul istoric, evenimential, problema a fost pe latura etica, moral. “Cine e de vina ?” a fost principala problema a lor.

A doua a fost neimplicarea lumii in aceasta problema: “de ce nu s-a facut nimic?” , “de ce nu afost bombardat Auschwitz-ul?”, etc.

Cred ca problema cu filmele, mult prea dure pentru varsta lor, e ceva mai complicata. Internetul abunda de astfel de secvente, fotografii, filme etc. cu continut extrem de dur, si pe care ei oricum le vad. Refuzul nostru de a arata anumite scene sau fotografii nu face altceva decat de a a-i determina sa caute si mai mult aceste materiale.

In schimb, problema negationista trebuie pusa in mod “internaut”, pe net descopera o gramada de informatii “senzationale”, care se iontegreaza la categoria negatiuonista. Aici trebuie lucrat mult mai mult, pentru ca ei vin cu intrebari la care este foarte greu de contracarat (nu stii materialul, trebuie sa-l vezi, sa-ti dai seama de interesele care sunt in spatele materialului, apoi sa-l explici pe intelesul elevilor).

Un punct pozitiv l-a constituit raspunsul lor. Parintii nu s-au opus, ba chiar o parte dintre ei si-au dat acordul pentru o ipotetica excursie la Auschwitz.

In concluzie cam acestea ar fi cele mai importante observatii legate de predarea optionalului. Astept sugestii pentru imbunatatirea activitatii mele din acest an.

Marturie despre o familie de evrei din Galati

Familia Storesteanu

Marturie data de georgeta topa, 73 ani, galati

Noi locuiam pe strada Muzicii iar in spatele nostru corespundea cu o curte din strada Romana. Acolo locuiau niste evrei pe numele Storesteanu care era o familie si aveau 2 fetite.

In timpul lui 44-45 a venit o razie care cauta evrei pe strazile din zona. Prima data au venit la noi intrebandu - ne de evrei. Dar noi am raspuns ca nu suntem evrei si au plecat. Pana sa ajunga in strada Romana tatal meu i-a anuntat ”veniti repede incoace ca e o raita care cauta evrei” si i-a urcat in podul casei ca aveam o casa din paianta cu pod, si i-am urcat acolo si au stat multe ore bune (3-4 ore ).

Cand s-a dus tatal meu si a vazut ca au disparut, le-am spus sa coboare. Erau cu lacrimi in ochi cand au coborat si nu stiau cum sa-mi multumeasca.

Noi traiam foarte bine cu ei si ne vizitam foarte des prin acel gard, iar faptul ca aveam si o portita ne facea foarte apropiati. Ne duceam unul la altul ne imprumutam cate ceva, ca niste vecini normali si aveam foarte mare incredere in ei.

Anii au trecut tatal fetitelor a murit iar mama a ramas singura cu grija acestor 2 fete. Ei erau o familie foarte instarita in comparatie cu noi. Avea o munca onorabila, preda limba franceza si cu banuti care ii lua isi putea intretine familia si si-a educat fetele. Acum batrana a stat pana a murit in Romania, iar fetele, una locuieste in Istrael iar una in Iasi.

La modul de viata nu am cuvinte. Erau foarte curati si ii placea sa practice si croitoria. Avea o curte mare cu foarte multe flori iar tata ne povestea ca a avut cai cu trasuri si aveau un domeniu foarte frumos. Aveau o curte mare cu flori cu gradina cu de toate. Aveau casa in mijloc si in imprejur aveau flori, fantana si iubeau animalele.

27 ianuarie 2010

Activitatea de 27 ianuarie a cuprins prezentarea unor secvente din documentarele: "Noapte si ceata" de A.Resnais, BBC - Auschwitz, Leni Riefenstahl - Hitler, ca si din filmele "Cartea Neagra" si "Anna Franck". A doua componenta a constat in prezentarea unui obiect, unui desen etc legat de civilizatia evreiasca sau de Holocaust.
Sus: o mezuzah gasita fragmentar intr-o casa, care in perioada interbelica a apartinut evreilor.

Mijloc: desene si planse cu tematica Holocaustul

Jos: imagini cu prezentarea documentarelor