eseu Rotaru Cristina

Jurnalul Annei Frank



Am aflat de scurt timp de subiectul Holocaust la orele de istorie.M-a socat tragedia unor oameni nevinovati care au suferit din cauza faptului ca erau evrei.Una din dovezile dramei acelor oameni este ,,Jurnalul Annei Frank”.Este povestea adevarata a unei fete de 14 ani care a fost nevoita sa traiasca 2 ani in podul unei case impreuna cu familia sa.Ea povesteste cu lux de amanunte viata sa de adolescenta pana in momentul cand a fost capturata si dusa in lagare.Dupa moartea sa,acesta a fost publicat in mii de exemplare si a facut inconjorul lumii.
Am avut ocazia sa citesc paragrafe din jurnalul sau care a socat o lume intreaga.Unele erau dure, altele induiosatoare. Ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost faptul ca privea tot ce se intampla cu sange-rece.Incerca sa duca o viata cat se poate de normala in ciuda faptului ca aproape zilnic auzea sunetul scos de pusti, mitraliere, grenade si stia ca ea si familia sa sunt in mare pericol.
Tatal Annei a fost tradat si astfel cei doi au fost dusi intr-un lagar.De acolo nu a scapat decat tatal fetei.Dupa 2 luni,cand totul s-a linistit, in podul casei unde Anna si-a trait adolescenta a fost gasit acest caiet care impreuna cu celelalte hartii nu a fost luat in seama de catre soldati.
Daca as fi fost in locul acestei fete, as fi incercat sa supravietuiesc cat mai mult in speranta ca cosmarul se va termina si imi voi putea trai viata.I-as fi spus tatalui meu sa nu aiba incredere in nimeni si poate acesta nu ar fi fost tradat.
Asemenea ei, multi oameni nevinovati au murit din cauza ambitiei unui om meschin care considera ca evreii sunt o rasa inferioara germanilor.




Rotaru Cristina
Cls a VII-a A

eseu Diana Stavar

Reflectii personale despre Holocaust

Holocaust-o perioada foarte grea pentru toata lumea lumea, mai putin pentru nemtii care nu aveau pic de mila fata de oamenii care indurau zilnic chinuri ingrozitoare in lagarele de munca si de concentrare. Multi au incercat sa se ascunda de acesti oameni fara suflet, dar fara rezultat. Ei erau gasiti de fiecare data, oriunde s-ar fi ascuns. A fost o perioada crunta pentru cei de origine evraica, poloneza, slava etc. Cei mai torturati sic el mai mare numar de morti il aveau evreii(in jur de 6 milioane).

Un exemplu foarte bun este Anne Frank. O adolescenta de numai 15 ani care a trecut prin multe. In loc sa se bucure de copilarie se temea sa nu fie omorata. Ea, impreuna cu tatal ei si inca cu cativa evrei s-au ascuns intr-o anexa(in olandeza Achterhuis).

Am citit o parte din jurnalul ei si ultimele ei cuvinte au fost scrise marti, pe 1 august 1944si sunau cam asa: ,,Nu mai pot indura. Daca sunt urmarita in felul acesta, devin obraznica, apoi trista si, ca de obicei, dau drumul rautatii sa iasa la suprafata si imi inchid bunatatea adanc in mine, iar apoi caut iarasi si iarasi un mijloc ca sa fiu cum as vrea si cum as putea fi, daca… daca n-ar exista oameni pe lume.

Aici se termina jurnalul Annei...”

Singurul care a scapat a fost tatal ei. Nu mi-as dori niciodata sa fiu in locul ei. Ma bucur ca eu nu am fost in vremea comunismului, ma bucur ca nu m-am nascut in Germania. Anne Frank are si o statuie in

Si nici acum nu inteleg motivul pentru care acesti oameni erau chinuiti si chiar omorati. Pentru ce sa iei unui om cel mai de pret dar pe care il are-viata? Nu meritau una ca asta.

Anne Frank a fost o adolescenta foarte cunoscuta peste tot. Ma intreb: ,,Daca jurnalul ei nu ar fi fost gasit ar mai fi fost atat de cunoscuta?”. Ea a murit de tanara si nu a putut sa-si traiasca copilaria asa cum ar fi trebuit din cauza comunismului care a distrus multe vieti la Auschwitz. Nu cred ca as fi rezistat cu aceasta frica in suflet ca as putea muri oricand.